Chemarea iubirii
Cobori blând dintr-o icoană vie pictată măiestrit Îți răsucești mantia colorată în bătaia vântului Și lumina soarelui ochii tai au mii de sclipiri De pietre prețioase Parfumul tău e ca o sticlă de nectar Deschisă de mâna divină a Afroditei Extazul provocat de grația ta de gazelă asiatică Îmi îmbată simțurile, Farmecul tău e ca o incantație, cu poem mistic Șoptit de un abim pe munții sacri ai Israelului Glasul tău e o învăluire de șoapte orfice, e o scandare Ritualică a unor adevăruri tainice, sfinte. Fapturile care-ți isoțesc pașii alcătuiesc un cortegiu divin, Mersul tău e provocator, gesturile tale au teatru divin Stai aplecată sub aurită Prezența ta se dezvăluie prin aura parfumului tău chemător, Prin magia cărnii goale vibrând in templul venerat! Casa ta cea cu loc sacru zace adorat de zei Care se ploconesc la picioarele tale ca să-ți admire frumusețea Imaginea ta se proiectează pe o toscă mitologică În gândurile mele răvășite Senzațiile se topesc în vârtej, farmecul tău strălucește O cascadă de impulsuri stranii desclaușate de un Singur cuvânt al tău Dragostea ca tine e ca un mesaj ritualic Suflul tău un balsam care provoacă iubirea, Învăluit de dragoste cânt la picioarele Templului de aur în care ești adorată ca o zeiță.
