Aprecieri și critici literare
„Adrian Filip reiterează un tip de proză care nu s-a mai scris la noi de la Mircea Eliade, cel din povestirile fantastice. Dar acesta nu este decât punctul de plecare, portul îndepărtat. Adrian Filip are superbia orgolioasă de a retopi miturile și credințele într-un discurs îndrăgostit de real…”
„Adrian Filip nu este un nume necunoscut amatorilor de literatură. Născut la 2 iunie 1967, cu studii la Politehnică, premiat mai demult la una din edițiile concursului „Autori Copiii!” (!), Adrian Filip a publicat fragmente epice în revistele „Dacia literară” și „Echidistanțe”, iar, recent, la Editura „Cariatide” din Iași, volumul Preoteasa zeiței Kali. În cartea de debut, ca și în această proză care apare în revista „Cronica”, Adrian Filip rămâne captivul unei alte lumi, aparținând misteriosului Orient. Scenariu mitic? Basm? Poveste? Legendă? Proza lui Adrian Filip explorează o lume a poeziei, fascinantă ca orice fapt care rămâne fixat pentru totdeauna în sensibilitatea noastră. Totodată, proza lui Adrian Filip are și o adresă directă în contemporaneitate prin dimensiunea sa parabolică.”.
„Adrian Filip e cuceritor îndeosebi atunci când dă curs inspirației sale poematice. Sunt momentele în care el atinge cotele de sus ale performanței sale narative. Un lirism coșmaresc și mirobolant deopotrivă, cutreierat de stranii fantasme, învăluite de întunericul absorbant sau luminat în văpăi, într-o rostire artistocrată de solitar melancolic, furat de întraripate viziuni, pășind cu o inefabilă grație prin acest regat al visului treaz și al nostalgiei livrești, a cărui contemplare îi provoacă mai mult decât extazul.”
„Adrian Filip are tot ce-i trebuie ca să scrie proză: o sensibilitate exacerbată, o însingurare benefică în ce privește scrisul, riscantă ca experiență de viață. O acuitate care-l poate face și rău, o stare de joc, care-l poate salva de neliniști.”
„Prozele aparţinând genului ştiinţifico-fantastic ies de sub condeiul niciodată mimetic al lui Adrian Filip într-o izvodire necanonică. Nu se aliniază unei mode, nu se lasă înghesuite într-o formulă. Din planul încântării ingenue, urmează un salt lipsit de inhibiţii în ameţitoarele necuprinsuri intergalactice, unde civilizaţii după civilizaţii au premers înfiriparea vieţii pe Terra. Fantezia lui Adrian Filip, pe acest palier e captatorie şi nu pot să nu semnalez înzestrarea lui de a proiecta mitul într-o plauzibilă ambianţă.”
„Temele lui sunt de larg registru, puține dintre ele nefiind adecvate manierele sale de transpunere epică. Mai apropiate de formula narativă preferată sunt cele care se pretează interpretării lirice a realului și deci trecerii acestuia prin filtrele memoriei afective ori ale inspirației poematice.”.”
„Proza lui Adrian Filip (...) este o proză poetică, autorul fiind, prin structura sa, înainte de toate, poet.”